“Cand ne-am cunoscut, eu lucram in domeniul gastronomic”, a marturisit Cany, in varsta de 33 de ani. Nici nu e de mirare ca silueta ei a avut serios de suferit din aceasta cauza.

Cum, probabil, Reza nu se inscrie printre cei 89% dintre barbati care considera ca femeile plinute sunt mai bune in pat, medicul s-a pus pe crestat, grefat, inlaturat, implantat, injectat…Totul pentru a-si transforma sotia intr-un adevarat model de frumusete feminina.

Costurile operatiilor la care a fost supusa Cany se ridica la nu mai putin de 20.000 de euro, insa adevarata provocare financiara, spun cei doi, a fost reinnoirea garderobei, mai ales dupa operatiile de marire a sanilor.

Papusa Barbie

Cea mai faimoasă păpuşă din lume, Barbie, a îmbrăcat valul musulman – burkha – pentru a participa la o licitaţie în beneficiul copiilor islamici. Evenimentul face parte dintr-o serie de manifestări consacrate împlinirii a 50 de ani de la crearea păpuşii care încântă milioane de copii din întreaga lume. În Italia, au fost expuse deja 500 de modele de păpuşi. Barbie a fost lansată pentru prima dată în martie 1959, de către Ruth Handler. În 1961, Barbie a “capătăt” un prieten, Ken, împreună cu care a făcut înconjurul magazinelor din toată lumea.

Dead cebs

Sursele de bani de la Hollywood au mai scăzut, însă nu acelaşi lucru se poate spune şi despre veniturile care vin, postmortem, de pe urma unor celebrităţi. Un top al celor mai mari încasări realizate în decursul unui an de către vedetele care au părăsit această lume a fost întocmit recent de revista Forbes. În fruntea clasamentului se află designerul francez Yves Saint Laurent. Acesta a decedat anul trecut, însă averea i-a crescut, chiar şi după moarte, cu 350 de milioane de dolari. El i-a surclasat, surprinzător, pe Michael Jackson, care a realizat în ultimele 12 luni 90 de milioane de dolari, suma asigurându-i poziţia a treia în top, dar şi pe compozitorii şi producătorii Richard Rodgers şi Oscar Hammerstein, al căror câştig cumulat de 235 de milioane de dolari i-a poziţionat pe locul al doilea. Cu toate acestea, spun reprezentanţii Forbes, este puţin probabil ca anul viitor designerul francez să-şi poată menţine poziţia din fruntea clasamentului, aceştia estimând că încasările de pe urma decesului lui Michael Jackson vor spori considerabil averea acestuia, propulsându-l, cu siguranţă, pe primul loc în top. “O mare parte a bunurile imobiliare a lui Saint Laurent a fost scoasă la vânzare, de aici rezultând încasările de 350 de milioane de dolari. Michael Jackson a făcut cei 90 de milioane de dolari în numai cele cinci luni care s-au scurs de la moartea sa”, a declarat Matt Miller, senior editor al Forbes şi totodată responsabil cu întocmirea clasamentului. “Michael Jackson va face zeci de milioane de dolari anual din drepturi de autor şi din licenţa pentru toate bunurile şi produsele apărute sub numele său. De asemenea, un profit uriaş va fi realizat şi din încasările de pe urma filmului biografic lansat aseară”, a adăugat jurnalistul. Un alt “Rege”, Elvis Presley, se află pe a cincea poziţie a topului Forbes, cu un câştig pentru ultimele 12 luni de 55 de milioane de dolari. Există însă şi două vedete care, în mod surprinzător, nu sunt deloc menţionate în clasamentul prestigioasei publicaţii. Este vorba despre Marilyn Monroe şi James Dean. Explicaţia editorilor este aceea că cei doi au aproximativ aceleaşi încasări ca şi anul trecut, însă au fost scoşi din top de noii intraţi, printre care şi Yves Saint Laurent.

Ceas de 11 mln $...

Geneva este oraşul elveţian în care s-au născut cele mai preţioase ceasuri. Cu o tradiţie de aproape 500 de ani, renumitele mărci elveţiene oferă pasionaţilor, dar şi oamenilor obişnuiţi adevărate opere de artă, prezentate în vitrinele magazinelor luxoase de pe străzile Genevei. Arta confecţionării ceasurilor elveţiene are o istorie îndelungată şi este legată de reforma protestantă din secolul al XVI-lea. Geneva a fost pentru Jean Calvin, unul dintre părinţii Reformei, locul unde a putut să-şi prezinte ideile, câştigând admiraţia şi suportul genovezilor. Drept urmare, Calvin a reuşit să oprească luxul exagerat şi mai ales confecţionarea bijuteriilor, în oraşul elveţian. Începând cu 1570, principalii confecţionari de bijuterii scumpe au fost nevoiţi să se reprofileze, luând naştere primele fabrici de ceasuri din Elveţia. Pe 23 august 1572, în noaptea Sfântului Bartolomeu, regele Charles al IX-lea al Franţei a ordonat masacrarea unor protestanţi din Paris. Cea mai mare parte a protestanţilor hughenoţi din Paris s-au refugiat în Geneva, bastionul calvinist, unde au reuşit să-şi practice şi meseriile de ceasornicari. Astfel, în 1601, breasla ceasornicarilor elveţieni şi francezi din Geneva avea deja un statut legal prin publicarea „Ordonanţei şi Regulilor referitoare la Statututul Orologilor“. În această perioadă s-au confecţionat, în mici ateliere, primele ceasuri elveţiene.

„Patek & Philippe“, tradiţie de peste 150 de ani

Secole mai târziu, avea să se nască una dintre cele mai celebre şi importante mărci de ceasuri elveţiene: „Patek & Philippe“. Pe 1 mai 1839, doi imigranţi polonezi, Antoine Norbert de Patek şi Francois Czapek, au fondat compania „Patek, Czapek & Cie“, producând ceasuri de lux.

În 1844, A. N. de Patek l-a cunoscut la Paris pe Adrien Philippe, preşedintele unei companii franceze din aceeaşi breaslă, un an mai târziu asociindu-se. După plecarea lui Francois Czapek, cei doi au format actuala companie „Patek & Philipp S.A.“, condusă din 1932 de a treia şi a patra generaţie de moştenitori, Philippe Stern, ca preşedinte, şi fiul său, Thierry Stern, ca vicepreşedinte.

Cei doi moştenitori ai companiei au fondat în 2001 celebrul muzeu cu acelaşi nume, în care au expus cele mai preţioase ceasuri din lume, de diferite mărci şi confecţionate în ateliere genoveze ori franceze.

Peste 2.000 de exponate

Clădirea muzeului „Patek & Phlippe“ din Geneva este una dintre cele mai frumoase clădiri din oraşul elveţian, datată de la începutul secolului al XX-lea.

Clădirea din aria genoveză „PlainPalais“, destinată galeriilor de artă, a fost renovată şi reamenajată special pentru a deveni muzeu. Până în 1995, când au început lucrările de amenajare a muzeului, clădirea a fost destinată producătorilor de bijuterii, care îşi expuneau operele. Mărci precum „Heller and Son“ sau „Piaget“ erau prezente în clădirea din „PlainPalais“.

Clădirea a fost transformată într-un modern muzeu, cu patru etaje. Acesta a fost inaugurat pe 8 noiembrie 2001, aducând publicului peste 2.000 de ceasuri celebre, în diverse forme, cu diverse funcţii, miniaturi sau scenete. Cele patru etaje au fost împodobite cu mobilier luxos, fiecare etaj având mobilier din lemn diferit.

Vitrinele au un sistem unic de iluminare, pentru a pune în evidenţă obiectele. Nu lipsesc nici documente vechi care au aparţinut vechilor fabrici de ceasuri elveţiene, tablouri ale celebrilor producători, birourile „părinţilor“ companiei „Patek & Philippe“, precum şi bijuterii elveţiene.

Două colecţii distincte

Muzeul „Patek & Philippe“ este împărţit în două: colecţia de ceasuri europene, în care se pot admira ceasuri vechi de peste 500 de ani, confecţionate în diverse ţări europene, şi colecţia de ceasuri „Patek & Philippe“.

Vizitarea muzeului se face numai cu un ghid şi respectând anumite reguli. Mai întâi, vizitatorii sunt invitaţi să vizioneze, în sala „Auditorium“ de la primul etaj, un scurt film despre istoria „Patek & Philippe“ şi a ceasurilor elveţiene. La acelaşi etaj, se pot vedea cele mai vechi utilaje folosite în atelierele elveţiene. Apoi, vizita continuă cu ultimul etaj, unde se află o minunată colecţie de ceasuri „Patek & Philippe“, datate din 1839 şi până în zilele noastre. La etajul trei, se poate admira o bibliotecă imensă şi deosebit de valoroasă, cu lucrări în domeniu, dar şi beletristică, aparţinând ceasornicarilor elveţieni şi francezi. Vizita se încheie la etajul al doilea, unde se poate admira o colecţie de ceasuri vechi, din secolele XVI-XIX.

Cel mai complicat ceas din lume

În acelaşi muzeu, vizitatorii pot vedea şi cel mai complicat ceas din lume. Numit „Calibre 89“, ceasul a fost realizat în 1989, la aniversarea celor 150 de ani de activitate a companiei „Patek & Philippe“. Ceasul este un prototip cu 33 de funcţii, incluzând termometru, data Paştelui, timpul răsăriturilor, zodiac şi multe alte funcţii şi indicatori. Ceasul are 1728 de părţi componente şi este capabil să adauge o zi pentru luna februarie în anii bisecţi şi să lase la o parte o zi la fiecare o sută de ani.

Ceasul de 11 milioane de dolari

„Patek & Philippe“ a produs un ceas de buzunar, confecţionat din aur şi extrem de complicat, cu 24 de funcţii. A fost extrem de valoros încă de la producerea sa. A fost realizat la comandă, pentru Henry Graves jr., un cunoscut inginer din New York. Motivul pentru care Graves a dorit acest ceas a fost o competiţie personală cu James Ward Packard, care, la rândul său, comandase un ceas extrem de scump şi complicat. După moartea lui Graves, ceasul a fost achiziţionat de un colecţionar anonim de la compania „Sothebyâs“, în decembrie 1999, pentru 11 milioane de dolari, cel mai mare preţ oferit vreodată pentru un ceas. Actualmente, ceasul se află expus în muzeul genovez, fiind donat de colecţionar. Se pare că ceasul nu a fost purtat niciodată, fiind mai mult o piesă de ornament.

De-i Drive, de-i Michelle, de-i XO Gallery, nu contează, oricum oamenii sunt aceiaşi, discuţiile sunt srict la tema distracţiei şi fotografii insistenţi ca de obicei. De fapt Ea face parte din aşa numiţii “clubery” , persoane prezente la toate manifestaţiile de acest genul fun+ din capitală.

allfun-ul şi clubsministry sunt pentru ea o oglindă în care se uită în toată duminica pentru a se vedea seara.

Cine ştie, poate este o modalitate de-a cunoaşte lumea şi de-a te arăta şi pe tine. Cert este faptul că la etapa actuală cunoaşte mai bine de-o jumătate de oraş şi nu are de gind să se oprească.

Cum zice Vika: “O cunoştinţă în plus nu strică nicicînd!”

Când spunem model, ne referim la acea persoană care, prin calităţile sale, poate servi ca exemplu. Mai departe, un «idol» este o fiinţă care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri; mentorul este un educator, îndrumător sau povăţuitor. Astăzi, găsim cu uşurinţă echivalente ale acestor termeni, englezisme în mare parte, simple cuvinte ambalate într-o pronunţie pretenţioasă, pe cât de pompoase, pe atât de lipsite de conţinut. Indiferent de expunere, spaţiu sau timp, exponenţii celor trei categorii au un mare punct comun, acela de a fi responsabili morali faţă de cei care care îi apreciază în mod deosebit. „Criza aceasta de modele cu care ne confruntăm este determinată de schimbul de generaţie, ai cărei reprezentanţi sunt într-o căutare continuă a unui stil propriu, care să-i reprezinte şi cu care să impresioneze pe ceilalţi. Apoi, această tendinţă de a sesiza o dezordine flagrantă este alimentată şi de perioada de tranziţie, care pare să nu se mai sfârşeasc

A fost odată Nică

Aşa după cum arată rapoartele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, părinţii sunt cel dintâi model la care se raportează copilul. În primii cinci ani de viaţă, aceştia au o mare contribuţie în formarea comportamentului celui mic, la fel ca şi persoanele din jurul lui (bunici, fraţi, rude). Mai târziu, aceeaşi părinţi, cu gândul de a-i vedea oameni printre oameni, dar şi cu speranţa de a se ridica în ochii celorlalţi prin propriile vlăstare, îi aruncă după gratiile copilăriei şi îi fac prizonierii calculatorului, ai internetului, ai jocurilor electronice sau ai programelor televizate. Unde sunt eroii basmelor tradiţionale de altădată, gustul acru-străpeziu al gorgoazelor, inocenţa şi zburdălnicia copilăriei lui Nică?

Un click, un model

Pentru cei care nu au întâlnit în viaţa de toate zilele o persoană care să-i îndrume în profesie, internetul vine cu o soluţie rapidă. Este vorba despre tot soiuri de programe educaţionale, care se bazează pe un schimb conversaţional activ, online, între tineri şi cei mai buni profesionişti români din diverse domenii. Dacă tinerii se remarcă printr-o prezenţă activă, aceştia pot beneficia de stagii de practică sau chiar de slujbe oferite de respectivii profesionişti. Astfel de proiecte au apărut ca urmare a unei strategii care respectă principiile economiei occidentale. Angajatorii autohtoni sunt din ce în ce mai conştienţi că pregătirea temeinică a angajaţilor, dublată de o bună motivaţie şi atitudine pozitivă faţă de profesie, sunt esenţiale pe termen lung. Chiar dacă relaţia este una care se înfiripă în mediul virtual, ea se ghidează după aceleaşi coordonate ale unei legături umane, din viaţa reală. Trebuie să existe încredere, seriozitate şi respect. Efectele pozitive ale unei asemenea relaţii se văd cel mai bine în practică, când între cele două părţi se stabileşte un parteneriat, animat de entuziasmul şi forţa tinereţii, pe de o parte, şi de experienţa, flerul şi pedanteria maturităţii, pe de altă parte.

Oamenii de stiinta au remarcat ca atunci cand oamenii sunt indragostiti, creierul lor este mai putin activ decat in alta situatie – cum ar fi, de exemplu, cea a prieteniei obisnuite.

De asemenea, partile creierului active in procesul “iubirii” sunt altele decat cele activate in cazul altor stari emotionale, ca frica sau mania. Aceleasi portiuni “lovite” de dragoste ale mintii noastre sunt insa responsabile pentru sentimentul curajului si genereaza euforia produsa de consumul unor droguri cum ar fi cocaina.

Cu alte cuvinte, mintile celor indragostiti nu arata ca cele ale oamenilor cu trairi puternice, care trec prin stari emotionale deosebite, ci mai degraba ca ale unor consumatori de substante halucinogene: dragostea implica aceleasi mecanisme neuronale care sunt activate in procesul adictiei.

Helen Fisher, cercetatoare la Unversitatea Rutgers, sugereaza ca dragostea e disponibila in 3 variante:

• amorul-pasiune
• dragostea romantica
• parteneriatul de lunga durata

Exista bineinteles si variante hibrid sau de tranzitie dar, in principiu, cele 3 tipuri reprezinta fenomene separate, cu propriile sisteme emotionale si motivationale si cu propriile caracteristici… chimice.

Amorul-pasiune

Amorul-pasiune are ca ingredient de baza pornirea sexuala. Jim Pfaus, psiholog la Universitatea Concordia, in Montreal, spune ca reactiile organismului dupa o partida de sex pasional sunt asemanatoare cu cele induse de opiu. Apar modificari chimice importante, inclusiv cresterea nivelului de serotonina, oxitocina si vasopresina si opioizi endogeni (echivalentul anatomic natural al heronei).

Dragostea romantica

Cel de al doilea tip este dragostea romantica, numita si iubire obsesiva sau, in limbaj comun, indragostire. O stare de sprit caracterizata prin sentimente de exaltare si ganduri obsesive legate de obiectul afectiunii.

Este o stare cu totul deosebita de simpla dorinta, care permite oamenilor sa lege legaturi puternice. Unii cercetatori ne sugereaza ca aceasta stare mentala are trasaturi neurochimice comune cu faza maniacala a afectiunii maniaco-depresive.

Cercetarile doamnei Fisher au demonstrat, totodata, ca pattern-ul comportamental al indragostitilor este identic cu cel provocat de Sindromul Obsesiv Compulsiv (OCD – Obsessive Compulsive Disorder), provocat de valorile scazute ale serotoninei. Dragostea romantica, ne asigura dr. Fisher, este una dintre cele mai puternice impulsuri din lume, mai puternica chiar decat foamea. O data pornita, ea nu mai poate fi stavilita nici macar de o injectie cu serotonina.

Parteneriatul de lunga durata

Al treilea tip, atasamentul de lunga durata, permite parintilor sa puna bazele unor legaturi durabile, necesare pentru intemeierea unei familii si cresterea copiilor. Dr. Fisher caracterizeaza aceasta stare prin sentimente de calm, securitate, confort social si comuniune emotionala.

Fiind independente, aceste 3 sisteme pot actiona simultan – cu rezultate deseori periculoase. Concluzia doamnei Fisher este una pesimista: “Nu am fost construiti pentru a fi fericiti, ci pentru a reproduce”.

Speram ca macar poetii, in laboratoarele lor, sa ajunga la concluzii mai incurajatoare…

Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-ti pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.�

Doua tipe Emo

Unii dintre semenii noştri care nu găsesc o rezolvare imediată problemelor cotidiene, fie ele materiale ori spirituale, aleg să-şi pună capăt zilelor. Fenomenul suicidului devine cu atât mai alarmant, cu cât acesta face tot mai multe victime în rândul adolescenţilor, adepţi ai unui curent răspândit în Occident şi cu tot mai mulţi susţinători la noi, curentul „emo“.

Generaţia „emo“ (termenul vine de la „emoţional“) este generaţia adolescenţilor depresivi, antisociali, melancolici. Aceşti tineri sunt „victimele“ societăţii moderne în care trăim, lipsiţi de educaţie religioasă, de afecţiunea şi sfaturile părinţilor, care sunt tot mai preocupaţi de grijile cotidiene. Mai mult, această stare apare, după cum au demonstrat psihologii, în urma unor traume care modifică modul de a gândi şi de a acţiona al tinerilor, şi se manifestă în perioada adolescenţei.

Cred că acest stil mi se potriveşte foarte bine“ Alina B. este elevă în clasa a X-a, la un liceu  din Capitală, are rezultate bune la învăţătură şi provine dintr-o familie cu o situaţie materială peste medie. Poartă haine la fel de negre ca şi conturul din jurul ochilor, multe brăţări, cercei, şi o tunsoare zburlită, vopsită în verde aprins. Alina mărturiseşte că a încercat mai multe stiluri înainte de a deveni „emo“ şi momentul căutărilor sale a început odată cu plecarea mamei şi a fratelui ei în Franţa, la lucru. Acum e singură. „Cred că acest stil mi se potriveşte foarte bine. Nu sunt dintre aceia care se mutilează sau îşi taie venele. Sunt chiar o fire veselă. Cred că stilul diferă de la o persoană la alta. Când lumea mă vede pe stradă comentează, dar eu îi las să vorbească. Nu mă interesează ce spun ei.”

Portretul unui „emo“ Potrivit psihologului Luminita Prisacari, de multe ori aceşti adolescenţi, adepţi ai curentului „emo“, „au tendinţa să se considere inferiori persoanelor din jurul lor, să se urască. Nu se pot adapta din punct de vedere social, exclud valorile familiale şi, de asemenea, ignoră şcoala şi dascălii.“Curentul „emo“ a apărut prin anii â90, în Occident, ca un subgen al rockului. Ceea ce îi uneşte pe tineri este stilul vestimentar şi muzica pe care o ascultă, dar şi atitudinea pesimistă faţă de viaţă. Aceştia se îmbracă în negru, îşi fac frizuri ciudate, se machiază strident, îşi vopsesc unghiile în culori închise, sunt teribilişti, se automutilează şi ajung chiar să se sinucidă. Comunică în special pe internet, iar pentru întâlniri, preferă locurile izolate, precum cimitirele, dar pot fi zăriţi şi în fast-food-uri sau parcuri.

Cu mult timp in urma a fost scrisa cea mai lunga carte din lume. A fost atat de lunga incat nici in ziua de astazi nu a reusit cineva sa o depaseasca.
Este vorba despre Yongle Dadian scrisa in timpul dinastiei Ming din China. 3000 de scolari au petrecut 4 ani incepand din anul 1403 pentru a scrie o enciclopedie de 11.095 de volume si 22.877 de capitole.
Se estimeaza ca s-au folosit 370 de milioane de caractere chinezesti.